Când ai avut revelația că vrei doar design?

În 2016, m-am hotărât că ăsta e drumul pe care trebuie să merg 100%. Mi-a plăcut foarte mult lucrul cu metalul, chiar de la primul curs pe care l-am urmat și am știut că deși e dificil, e ceea ce îmi trebuie mie pentru a mă simți împlinită. A fost ca o revelație toată experiența de lucru propriu zis cu metalul. Am fost fascinată de felul în care se modelează în forme diverse cum îl pot transformă din lichid în solid.

Ce te face să continui și să nu abandonezi în fața greutăților?

Îmi place ceea ce fac și mereu descopăr tehnici și oameni noi de la care am foarte multe lucruri de învățat. Mă fascinează orice are legătură cu metalul. Așa că nimic nu mi se pare foarte greu. 

Cum alegi ce vei crea, cum te încarci creativ?

Mă încarcă oamenii, locurile pecare le vizitez și sentimentele pe care acestea le trezesc în mine. Îmi place foarte mult să călătoresc și fiecare călătorie încerc să o leg de învățarea unei noi tehnici sau de aprofundarea ei. Îmi iau notițe și fac schițe atunci când ceva îmi atrage atenția. Apoi în liniștea atelierului le reiau și construiesc pe baza lor. În principal mă leg de idei pe care materializez forme diverse transpuse în bijuterie.

Creația în sine te încarcă prin starea de “flow” în care intri, asta e și motivul pentru care artiștii sunt mulțumiți și împliniți doar din artă.

Dacă banii nu ar fi o problemă, ce ai crea?

Mereu mi s-a spus că am o abordare greșită asupra lucrurilor materiale. Eu creez ca și cum banii nu ar conta, ei sunt doar o consecință a lucrurilor pe care le fac. Dar dacă nu ar conta de-adevaratelea bijuteriile mele ar prinde formă doar în aur și pietre prețioase pentru că au o elegantă deosebită.

Cum ai desena, modela, plăsmui România, dacă ar fi creația ta?

Adevărul e că noi avem puterea de a schimba România, nu trebuie să fie o utopie, trebuie doar să începem azi fiecare din noi. Cred în implicarea oamenilor în comunitățile locale și în democrația la toate nivelurile, de la sate și orașe până la activități la nivel național. Implicarea civică poate fi la fel de importantă într-o campanie de curățare a străzilor sau în educarea tinerilor despre valorile democratice. Implicarea soicietatii civile este unul dintre cei mai importanți pași către societăți sănătoase, mai ales în noile democrații.

Revenind la a plăsmui ceva în România, aș plăsmui speranța că mâine va fi mai bine și că merităm tot ce e mai bun pentru că noi suntem buni. Din speranța se nasc lucruri fabuloase, ea e esențială în progres.

Ce este talentul? E necesar pentru reușita în design?

Talentul e bucățica aia de magie, o abilitate naturală, cu care te naști și îți da ușurința de a face anumite lucruri. Nu este însă un ”must”, putem deprinde abilități cu mult exercițiu și implicare așa cum putem pierde abilități în lipsa exercițiului. Niciodată însă talentul nu va fi suficient pentru un artist, chiar e nevoie de multă muncă pe lângă acesta.

Ce ar putea face sistemul pentru a susține arta, designul, creativitatea? Mai este nevoie de diplomă specializată?

În secolul nostru nu mai este obligatorie o diplomă, dar evident e bine venită. Îți trebuie însă un soi de educație, nu neapărat academică. E mai ușor când faci un curs sau când îți arată cineva, cel puțîn lucrurile tehnice. Abia după ce deprinzi abilitățile tehnice poți inova sau compune în materie de desing.

Care este momentul tău de revelație de până acum? Ce ți-a reușit în design conform viselor?

Momentul meu de revelație a fost când am scăpat de limitări, de exemplu credeam că pentru piața din România trebuie să creez piese care să se inscrie într-un anumit buget, ei bine am aflat că nu trebuie și că există oameni care apreciază designul și munca din spatele lui.

Cum va arata lumea peste 100 de ani? Ce o să mai conteze din ce se creează azi?

Sper să mergem cu mașini zburătoare și să fim liberi atât fizic cât și intelectual. Cred că o să conteze ceea ce este în esență valoros. Așa cum încă apreciem un Brâncuși vom aprecia și ne vom scoate pălăria întotdeauna în față unei piese marca Atelier Zobel. Craftmanship-ul adevarat nu o să își piardă valoarea tocmai pentru că deja este foarte rar. 

Ce proverb/poezie/film ți se potrivește?

Mahathma Ghandi zicea că “viitorul depinde e ceea ce facem azi”. Cred că se aplică atât la nivelul fiecărui individ cât și la nivel macro. 

Recomandă-ne un artist român, te rugăm.

Îmi place foarte mult în bijuterie ce face Alice Stoicescu de la Alys Rocks. Un designer tânăr ce împletește bucuria de a lucra cu metalul cu povestea din spatele fiecărei colecții.

Dar dacă aș putea să aleg doi l-aș menționa și pe sculptorul Daniel Rădulescu a cărui artă e mereu o bucurie pentru ochi, minte și suflet.

Și…

Cum determinăm oamenii să nu trăiască doar în trening?

Le arătăm cât frumos există și în celelalte lucruri, adică îi expunem la artă, cultură și informații de calitate. Suntem făcuți să apreciem frumosul și să ni-l dorim în preajma noastră. Deci ne trebuie mai multe expoziții, spectacole și orice fel de manifestare artistică de valoare.