Bine ați venit! Puneți-vă ciupicii de protecție, nu vrem să stricăm nimic din sufletul lor sensibil.

Bun. Pornim.

Intrăm într-o lume. O lume aparte, lumea căreia îi bubuie capul de idei. O lume numai suflet. O lume care face frumosul să ne uimească. Cu oameni timizi, trăind pentru și din ideea de a face viața ca o poveste. Care învață să se prețuiască și să se vândă, ca să poată continua. Cei pe care îi categorisim ca fiind cu capul în nori, cei care au idei care ne însuflețesc, cei care nu se văd niciodată, cei cărora nu li se aude glasul niciodată, care stau în spate și-i ajută pe alții să fie efervescenți și luxurianți.

Categoria asta de oameni pasionați, creativi, care împrăștie frumusețe în jur, care face să strălucească artiștii, care vibrează la fiecare ovație și suferă la fiecare strâmbat din nas, designerii. Oamenii creativi cu munca cărora ne șade mai bine, ne împăunăm relaxați, fiindcă ne înmulțesc farmecul, ne îmbogățesc prezența.  Și ca să fie și mai clar, e vorba de acea categorie care încearcă să-și prezinte munca și inventivitatea printre zeci de mii de scheme de marketing de succes, printre portrete cu bugete și cariere preambalate.

Intrăm în lumea celor cu muncă  valoroasă, care nu prea se vede , uneori pe cale de dispariție din pricina asaltului neloial al marketingului de tip corporatist, care transcende granițele, dar mai ales din pricina neatenției, snobismului concetățenilor lor. Designerii români.