Când ai avut revelația că vrei doar design?

Nu a fost vorba neaparat de o revelatie. Pur si simplu, intr-acolo m-a dus drumul. A fost probabil pasiunea pentru desen care s-a metamorfozat in pasiunea de a face ceva cu mainile mele si apoi, sau mai bine spus, in paralel cu aceste pasuni, a existat dorinta de a face pe ceilalti fericiti. Si nu vreau doar design, asa ca fac mai multe lucruri, design-ul fiind doar un segment, o parte dintr-un proces ceva mai complex.

Ce te face să continui și să nu abandonezi în fața greutăților?

Pasiunea, dorinta si oamenii frumosi sau mai putin frumosi cu care interactionez. Greutati exista in orice domeniu, dar cand iti place ceea ce faci, acele greutati care te-ar face sa abandonezi devin doar niste situatii de rezolvat sau de depasit pentru a putea continua drumul.

Cum alegi ce vei crea, cum te încarci creativ?

Poate este o combinatie intre obiectul creatiei care ma alege pe mine si eu care aleg sa creez ceva. Ma incarc din exterior si, evident, si din interior: din bucuria sau tristetea oamenilor din jur, din ideile care imi sunt dragi, din povestile cu care ma inconjor.

Dacă banii nu ar fi o problemă, ce ai crea?

As crea probabil exclusiv ceea ce ma defineste cel mai bine.

Cum ai desena, modela, plăsmui România, dacă ar fi creația ta?

Nu indraznesc sa fac asa plasmuiri uriase, incerc sa ma limitez la spatii si dimensiuni care stau in puterea mea cumva.

Ce este talentul? E un ‘must’ pentru reușita în design?

E un dat cu care esti dotat genetic sau un talant, mai bine spus, fata de care ai nu numai drepturi (de utilizare, sa spunem), dar ai mai ales obligatia de a-l exploata chibzuit si benefic. As inclina sa spun ca ajuta mult talentul pentru reusita in orice meserie, nu numai in design, dar nu singur, ci impreuna cu multe alte atribute.

Ce ar putea face sistemul pentru a susține arta, designul, creativitatea? Mai este nevoie de diplomă specializată?

Sistemul ar putea ajuta in aceasta directie si discutia ar fi foarte lunga. Pe scurt, educarea adecvata din punct de vedere al resurselor umane si materiale, a tinerei generatii de creativi ar fi un inceput, continuat cu facilitarea si incurajarea reala a talentului autentic si in mod nediscriminatoriu pe criterii de valoare si autenticitate. Mai este cu siguranta nevoie de studii de specialitate, dar sustinute si de un exercitiu practic corespunzator si adecvat contextului in care traim.

Care este momentul tău de revelație de până acum? Ce ți-a reușit în design conform viselor?

Nu as putea spune ca am trait inca un moment de revelatie. Inca mai astept. Ceea ce mi-am propus in linii mare in aceasta meserie s-a indeplinit.

Cum va arata lumea peste 100 de ani? Ce o să mai conteze din ce se creează azi?

Viitorul este dificil de ghicit in momentul de fata, dar ca sa incerc totusi un raspuns, as putea spune ca, fie vom evolua extraordinar de mult, fie vom involua teribil de tare sau poate ambele, pe planuri diferite. Poate asemanator zilelor noastre, doar cu o recuzita usor schimbata. O sa conteze intotdeauna trecutul, si implicit ce se creeaza astazi, dar doar pentru acei oameni care isi construiesc prezentul si viitorul pe ceea ce considera valoros din trecut.

Ce proverb/poezie/film ți se potrivește?

Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face.

Recomandă-ne un artist român, te rugăm.

Pentru mine, actorul Stefan Iordache este un model desavarsit de artist, prin excelenta. Pentru a mentiona un nume si in domeniul meu, o pot numi pe Wilhelmina Arz pe care o consider un adevarat artist in aceasta lume a modei.

Cum determinăm oamenii să nu trăiască doar în trening si gumari?

Prin exemplul personal, prin educarea celor din jur cu care interactionez si prin munca mea efectiv, prin crearea unor obiecte vestimentare de o valoare care sa convinga purtatorul ca frumosul si utilul pot coexista in acelasi plan si pot indeplini functia utilitar-estetica intr-un tot unitar.